”Omul, în căutarea bucuriei şi fericirii, fuge de propria sa Fiinţă, Sinele, care este sursa reală a oricărei bucurii. El se consideră tot mai urât şi plicticos, căci nu ştie cum să stabilească un raport intim cu Sinele. Fiinţa umană caută bucuria în bani sau posesiuni materiale, în putere sau în dragoste umană limitată şi, în ultimul rând, în religie care îl atrage de asemenea în afara lui însuşi. Problema: cum se poate interioriza atenţia ?  

         Această fiinţă interioară, care este conştiinţa noastră, este o energie (o numesc energia Dragostei Divine). Orice evoluţie şi manifestare a energiei materiale este îndrumată de energia supremă a Dragostei Divine. Noi nu ne dăm seama de incredibila putere şi inteligenţă a acestei energii. Munca tăcută a conştiinţei este atât de automată, minuţioasă, dinamică şi expansivă, încât nu recunoaştem ceea ce îi datorăm.  

        Manifestarea iniţială a acestei energii se exprimă prin vibraţii silenţioase, ritmice pe care le resimţim în interiorul nostru, după Realizarea noastră. Întrucât suntem incapabili să ne fixăm atenţia asupra a ceva care nu are formă, atenţia noastră rătăceşte în lumea formelor exterioare. Dar, în acest moment de cotitură al istoriei vremurilor prezente, a fost descoperită o metodă pentru a putea recepta Puterea Divină, iar această metodă se numeşte Sahaja Yoga.”