Una dintre cele mai rafinate arte in India, avand o traditie milenara si un profund caracter sacru. Potrivit traditiei indiene, muzica a luat nastere odata cu crearea universului, din sunetul primordial Aum, Naad sau „Cuvant”, ceea ce ii confera statutul de limbaj universal avand o dimensiune divina. Muzica indiana este considerata a fi o cale catre cunoasterea sinelui si a lui Dumnezeu, o sadhana (meditatie) catre ceea ce indienii numesc Moksha sau „Eliberare”. Melodiile si ritmurile sunt mijloacele prin care artistul sustine si realizeaza dialogul cu Divinitatea, purtand auditoriul spre noi dimensiuni ale acestei comunicari devenite act de venerare.

Elementele de bază în muzica clasică indiană sunt sistemul melodic, reprezentat de Raga (scări muzicale sau structuri melodice compuse din sunete aflate într-o ordine bine determinată, având principii proprii și particularități specifice conferite de accentele de ritm și de intensitate) și Tala, sistemul ritmic. Ele și-au păstrat forma și puritatea timp de mii de ani și au fost transmise pe cale orală, fiind cântate și astăzi. 

Shri Mataji Nirmala Devi, fondatoarea Sahaja Yoga, spunea despre muzica indiana si despre muzicieni:

 - „Muzica s-a născut din iubirea lui Dumnezeu pentru noi și este menită a-L venera pe Dumnezeu. Această muzică indiană va uni cândva lumea… dacă spiritul ei pur va fi păstrat."
- "O muzică autentică revarsă valuri de vibrații. Arta pe care ar trebui să o apreciem este arta care dă vibrații."
- "Artiștii sunt cele mai minunate flori ale creației, cele mai dulci vise ale Creatorului i cea mai prețioasă componentă a societății.” 

Genuri muzicale

Genul bhajan s-a dezvoltat incepand cu secolul al XII-lea, in nordul Indiei. Bhajan se traduce prin "cantec".  Versurile reprezinta un element structural de prima importanta pentru acest gen, muzica fiind modelata pentru a purta mesajul cuvintelor. Versuirle multor bhajanuri au fost scrise cu sute de ani in urma de mari sfinti ai Indiei> Tukaram, Tulsidas, Gyaneshwara, Kabir; altele au fost compuse de reputati poeti contemporani: Tagore, H.P. Salve (Belous), rev. Tilak.

Genul qawwali a patruns in India in secolul al XI-lea, venind din Persia. Marele mistic sufi Kwaja Moinuddin Chisti a introdus acest gen in ordinul sau, numindu-l suma. Adevarata inflorire si desavarsire a genului are loc in secolul al XIV-lea si este datorata marelui sfant, poet si muzician indian Amir Khuso, care a transformat genul suma numindu-l qawwali si imbogatindu-l cu principiile muzicii clasice indiene. 

Termenul de qawwali deriva din cuvantul arab qaol, care semnifica "axioma" sau "adevar devenit lege". Qawwal este numit cel care canta qawwali, solistul principal care enunta in fraze poetice adevarul revelat al profetilor si laudele aduse lui Dumnezeu. Enuntul sau este apoi reluat de cor, ceea ce intareste si da greutate mesajului.

Qawwali implica un grup mai mare de interpreti: solisti vocali, cor si instrumentisti. Pe langa instrumentele de percutie traditionale, este folosit si talis - batutul din palme - care confera genului o nota specifica, aducand ritmului un plus de forta.

Arun Apte - Rag Shyam Kalyan pentru Muladhara