Stiri Sahaja Online Septembrie 2003

“Ar trebui sa-l rugam pe Dumnezeu pentru pace si sa avem dorinta sa-l întâlnim pe Dumnezeu pentru ca el este Pacea însasi.” Citat din Shri Mataji, 1983

Editorial

Urmatorul episod, al doilea, despre Sahaja Yoga se va referi la energia Kundalini în marea parte si va cuprinde cateva spicuiri din cartea scrisa chiar de Shri Mataji însasi, intitulata “Era Metamoderna”.

Va asteptam cu parerile d-voastra.

In acest numar veti citi:

• Al doilea episod din serialul despre Sahaja Yoga, “Energia Kundalini”
• Citate din “Cum vad eu lumea”, de Albert Einstein
• Un fragment din “Cartea lui Enoh”, apocriful etiopian, numit Rapirea lui Enoh; ultima parte

Al doilea episod din serialul despre Sahaja Yoga,
“Energia Kundalini”

“In corpul nostru mai exista o energie de tip rezidual, care se afla în stare potentiala, înfasurata în osul triunghiular denumit sacru. Energia aceasta este reziduala în sensul ca ea constituie energia originara fundamentala, care nu a suferit nici o diviziune. Atunci când Energia Divina patrunde în creierul fatului suficient de dezvoltat, se descompune în trei fascicule, datorita creierului în forma de prisma, printr-un fenomen asemanotor refractiei. Energia care cade pe partile laterale ale creierului se intersecteaza patrunzand în sistemul nervos simpatic. Însa atunci când Energia Divina cade în centrul creierului, ea traverseaza coloana vertebrala fara sa fie supusa refractiei, si se încolaceste în osul sacru ca energie Kundalini. Energia originara si atotcuprinzatoare este înfasurata de trei ori si jumatate, aflându-se într-o stare potensiala, de repaus. Sistemul subtil pe care îl avem în interior este înnascut. Pe parcursul evolutiei noastre, am dobândit sapte centri principali de enrgie situati pe coloana vertebrala si, de asemenea, în creier. Atunci când se trezeste energia denumita Kundalini în sanscrita asemenea unei flori care rasare din samânta ei, energia respectiva traverseaza cei sase centri si strapunge în final zona fontanelei denumita Brahmarandhra, conectând constiinta umana cu puterea atotpatrunzatoare a Iubirii Divine. Apare astfel în om cea de-a patra dimensiune a constiintei. Iata modul în care Kundalini savârseste Yoga. Atunci când Kundalini se ridica, ea modifica baza de date genetica si determina astfel o transformare a personalitatii. Cei sase centrii (chakre) sunt purificati, alimentati si iluminati, fapt care se reflecta la nivelul genelor amplasate câte trei de fiecare parte a spialei de AND.

Atunci când Kundalini se ridica si trece prin cei sase centri destinati aspectelor de ordin fizic, mental, emotional si spiritual, ea îi hraneste pe fiecare în parte. Centrii îsi vor reflecta noua stare asupra genelor. Ei vor fi iluminati si, astfel, fiecare aspect fizic, mental, emotional si spiritual va fi iluminat la rândul sau. Odata ce e strapuns ultimul centru situat la nivelul fontanelei (osul moale din copilarie), ne unim cu puterea universala a Iubirii Divine. Prin vârfurile degetelor începe sa curga suflul racoros al Duhului Sfânt, sub forma unor vibratii binefacatoare. Suflul racoros se poate simti iesind din zona fontanelei. Aceasta reprezinta ultima experienta a Realizarii Sinelui.

A doua experienta este ca, în ascensiunea ei, Kundalini creeaza o stare de constiinta lipsita de gânduri (Nirvichara Samadhi). Fiintele omenesti se gândesc fara întrerupere fie la viitor, fie la trecut. Daca cineva le spune sa traiasca în prezent, lucrul le este cu desavârsire imposibil. Un gând apare asemenea unui val, dupa care se ridica un altul si, tot asa, gândurile se ridica si coboara, iar sursa lor este exclusiv trecutul sau viitorul. Atunci când Kundalini se ridica, gândurile se distanteaza. Între gânduri exista un interval foarte mic (vilamba), care se dilata si se creeaza o stare de liniste totala. Atunci ne aflam în prezent, dar lipsiti de gânduri, de griji sau de mânie, caci prezentul este realitatea. Când suntem în aceasta stare a prezentului, resimtim un calm si o pace absoluta. Iata modul în care atingem pacea interioara; ea poate fi realizata si în plan colectiv, atunci când miilor de oameni li se trezeste energia Kundalini.

Am descoperit cu uimire ca în lume exista totusi foarte multi oameni care sunt cautatori adevarati si pasionati, nascuti în timpurile moderne (Ghor Kaliyuga). Este probabil ca ei sa mai aiba niste defecte omenesti, dar Kundalini depaseste toate barierele, sfârsind prin a le acorda o a doua nastere. În realitate, Kundalini este Mama fiecaruia dintre noi. Ea are imprimate, asemenea unei benzi magnetice, toate informatiile despre trecutul, inspiratiile si aspiratiile noastre. Ea este Mama fiecaruia, care îsi iubeste copilul si este nerabdatoare sa-I daruiasca cea de-a doua nastere. Ea ne întelege perfect si îsi începe imediat ascensiunea, atunci când este pusa în fata Realitatii Divine, strapungând în final zona fontanelei, ceea ce odinioara era considerat un lucru aproape imposibil de înfaptuit. Pentru aceasta nu trebuie sa se stea în cap, nu trebuie sa se tina post, nu trebuie sa se spuna rugaciuni; nimic din toate acestea, ci doar sa existe abandon si umilinta în inima. Aceasta se întâmpla numai prin binecuvântarea Divinului.”

(va urma)

Citate din “Cum vad eu lumea”,
de Albert Einstein

Iluziile vietii; sufletul însetat de adevar

“Pe când eram înca un tânar destul de precoce am trait intens sentimentul zadarniciei sperantelor si straduintelor care îi gonesc în viata, fara ragaz, pe cei mai multi dintre oameni. Am înteles curând si cruzimea acestei goane care, în acei ani, era acoperita cu mai multa grija ca acum de ipocrizie si vorbe mari.

O prima cale de a scapa din aceasta situatie o oferea religia, care îi era implantata fiecarui copil de masinaria educatiei traditionale. Asa am ajuns si eu la o religiozitate profunda – desi eram copilul unor parinti complet nereligiosi (evrei) – care a cunoscut un sfârsit subit înca la vârsta de doisprezece ani. Lectura cartilor de popularizare a stiintei m-a condus curând la convingerea ca multe din cele ce se povestesc în Biblie nu pot fi adevarate.”

Despre “dogme”, “prejudecati”

“Notiuni care s-au dovedit folositoare în ordonarea lucrurilor ajung cu usurinta sa aiba asupra noastra o asemenea autoritate încât uitam de originea lor pamînteana si le luam ca date imuabile.

Aceasta va face ca autoritatea lor excesiva sa fie subminata. Ele vor fi înlaturate daca nu-si vor putea gasi justificarea cu adevarat, vor fi corijate când coordonarea lor cu lucrurile date a devenit prea lejera, înlocuite cu altele daca poate fi formulat un sistem nou, pe care, din anumite motive, îl preferam.

Atunci cei ce nu folosesc cu precizie propriile notiuni, protesteaza energic si se plâng ca bunurile cele mai sfinte sunt supuse unei amenintari revolutionare. În acest strigat se amesteca apoi si glasurile acelor filozofi care cred ca nu se pot lipsi de acea notiune deoarece au asezat-o în caseta lor a “absolutului”, a “a priori-ului” sau a ceva asemanator, fiindca au proclamat imuabilitatea ei principala.”

Adevarul este “relativ” sau “absolut”?

“Cea mai înalta menire a fizicianului este, prin urmare, cautarea acelor legi elementare, cele mai generale, din care, prin pura deductie, poate fi dobândita imaginea lumii. La aceste legi elementare nu duce nici un drum logic, ci numai intuitia ce se sprijina pe cufundarea in experienta.”

Verificarea conceptelor

“Vad, pe de o parte, totalitatea trairilor senzoriale, pe de alta parte, totalitatea conceptelor si enunturilor ce sunt expuse în carti. Relatiile dintre concepte si enunturi sunt de natura logica, iar sarcina gândirii logice se limiteaza strict la producerea conexiunilor dintre concepte si enunturi dupa reguli stabilite, de care se ocupa logica. Conceptele si enunturile capata “sens”, adica “continut”, numai prin relatiile lor cu trairile senzoriale.”

Sufocarea curiozitatii

“Acolo am avut profesori extraordinari, de exemplu Hurwitz, Minkowski, astfel încât as fi putut realmente sa-mi formez o cultura matematica profunda. Eu însa lucram majoritatea timpului în laboratorul de fizica, fascinat de contactul direct cu experienta. Si nu mi-a fost clar, pe când eram înca student, ca accesul la principii mai profunde ale cunoasterii fizice se lega de stapânirea celor mai complicate metode matematice. Am început sa pricep acest lucru abia treptat, dupa ani de munca stiintifica independenta. Desigur, fizica era si ea împartita în domenii speciale, dintre care fiecare putea sa înghita o viata scurta de munca fara ca setea de cunoastere mai profunda sa fie astâmparata. Masa faptelor experimentale, insuficient legate între ele, era si aici coplesitoare. Am învatat însa curând sa dau de urma caii care putea duce spre profunzimi, lasând la o parte restul, multitudinea de lucruri care umplu spiritul si îl abat de la ceea ce este esential.

Este pur si simplu un miracol ca metodele moderne de învatamânt nu au sugrumat înca pe de-a-ntregul curiozitatea sfânta a cercetarii; caci aceasta planta firava cere, în afara de încurajare, în primul rând libertate; fara aceasta ea piere negresit. Este o mare greseala sa se creada ca bucuria de a privi si de a cauta poate fi stimulata prin constrângere si prin apel la simtul datoriei.”

Curiozitatea omului: premisa evolutiei sale

“Lucrul cel mai frumos pe care îl putem trai este tainicul. Este simtamântul ce sta la leaganul adevaratei arte si stiinte. Cine nu îl cunoaste, cel care nu se mai poate mira, nu se mai poate minuna, acela este, pentru a spune asa, mort, iar ochii sai sunt închisi. Trairea tainicului, chiar daca amestecata cu frica, a produs si religia. Cunoasterea existentei a ceva de nepatruns pentru noi, a manifestarilor celei mai adânci ratiuni si a celei mai luminoase frumuseti, ce sunt accesibile ratiunii noastre numai în formele lor cele mai primitive, aceasta cunoastere si acest simtamânt constituie adevarata religiozitate.”

Educatia

“Mie mi se pare ca pentru o scoala lucrul cel mai rau este sa lucreze în principal cu metodele fricii, fortei si autoritatii artificiale. Un asemenea tratament distruge sentimentele sanatoase, sinceritatea si încrederea în sine ale tânarului. El produce supusul umil. … Dati în mâna educatorului cât mai putine masuri coercitive cu putinta, astfel încât singura sursa a respectului tinerilor fata de el sa fie calitatile lui umane si intelectuale.

…

Dorinta de a fi aprobat si recunoscut este un mobil sanatos; însa dorinta de a fi recunoscut drept mai bun, mai puternic sau mai inteligent decât semenul tau sau decât colegul tau de scoala duce usor la o conformatie psihologica excesiv de egoista, ce poate deveni pagubitoare pentru individ si pentru comunitate. De aceea, scoala si educatorul trebuie sa se fereasca de a folosi metoda facila a atâtarii ambitiei individuale spre a-i face pe copii silitori la învatatura.

…

Valoarea unui om trebuie vazuta însa în ceea ce da, si nu în ceea ce e capabil sa primeasca.

Nu a gresit hâtrul care a spus “Educatia e ceea ce iti ramâne dupa ce ai uitat tot ce ai învatat la scoala”.

…

Scoala trebuie sa urmareasca tot timpul ca tânarul sa paraseasca bancile ei nu ca specialist, ci ca o personalitate armonioasa. … Pe primul plan trebuie pusa totdeauna dezvoltarea capacitatii generale de gândire si de judecata independenta, si nu dobândirea de cunostinte de specialitate.”

Omul religios

“Stiinta fara religie este schioapa, religia fara stiinta este oarba.

…

Oricine a facut însa experienta intensa a progreselor realizate cu succes în acest domeniu este patruns de o reverenta profunda pentru rationalitatea care se dezvaluie în existenta. Pe calea întelegerii, el dobândeste o larga emancipare din catusele sperantelor si dorintelor personale si ajunge astfel la acea atitudine de spirit umila fata de grandoarea ratiunii încarnate în existenta care, în ultimile ei profunzimi, este inaccesibila omului. Mie insa aceasta atitudine îmi pare a fi religioasa în sensul cel mai înalt al cuvântului.

Modul în care se fundamenteaza si se testeaza axiomele etice nu difera foarte mult de modul de fundamentare si testare a axiomelor stiintei. Adevarul este ceea ce rezista la proba experientei”

Societatea

“Am ajuns acum la un punct de vedere în care pot sa indic pe scurt în ce consta, dupa mine, esenta crizei epocii noastre. Ea priveste raportul individului cu societatea. Individul a devenit mai constient ca oricând de dependenta sa fata de societate. El nu simte însa aceasta dependenta ca pe un lucru pozitiv, ca o legatura organica, ca o forta ocrotitoare, ci mai degraba ca pe o amenintare a drepturilor lui naturale sau chiar a existentei sale economice. În plus, pozitia lui în societate este de asa natura încât imboldurile sale egoiste se accentueaza continuu, în timp ce tendintele lui sociale, care sunt prin firea lucrurilor mai slabe, se deterioreaza progresiv. Toate fiintele umane, oricare ar fi pozitia lor în societate, sufera de pe urma acestui proces de deteriorare.”

Un fragment din “Cartea lui Enoh”, apocriful etiopian, numit Rapirea lui Enoh

= ultima parte =

În zilele acestea, odraslele celor alesi si ai sfintilor se vor pogorî din înaltul cerului, iar neamul lor va fi acelasi ca al odraslelor oamenilor. Si în zilele acestea, date I-au fost lui Enoh cartile razvratirii si mâniei, si cartile cutremurarii si zbuciumului. Si mila pentru dânsii nu va fi! a grait Domnul duhurilor. Între acestea, un vârtej de vânt m-a smuls de pe fata pamântului si m-a asezat în capatul cerurilor. Si am vazut acolo alta vedenie: salasele sfintilor si asternuturile de odihna ale dreptilor. […] Si alte lucruri am mai cunoscut asupra fulgerelor, cum anume stelele tâsnesc, se prefac în fulgere si nu-si mai pot parasi înfatisarea lor cea noua.[…]

Iar dupa aceea a fost asa ca numele lui (Enoh) înaltatu-s-a din viata, lânga Fiul Omului si lânga Domnul Duhurilor, departe de locuitorii pamântului. El a fost ridicat în carul vântului, si numele lui a plecat dintre ai sai.

Din ziua aceea, eu nu am mai fost socotit laolalta cu ei, iar El m-a asezat între doua tinuturi, între miazanoapte si asfintit, acolo unde îngerii luasera funii spre a masura pentru mine lacasul alesilor si al celor drepti. Si am vazut acolo pe parintii obârsieisi pe sfintii ce din veci salasluiesc în locul acela. S-a facut apoi asa ca sufletul meu ascuns a fost si s-a ridicat la ceruri, si i-am vazut pe fiii sfintilor îngeri, pasind pe vapai de foc; vesmintele lor erau albe ca si tunica lor, si fata le sclipea aidoma clestarului. Si am vazut doua fluvii de foc: lumina focului aceluia stralucea ca hiacintul, iar eu am cazut cu fata în jos dinaintea Domnului Duhurilor. Îngerul Mikhael, una din capeteniile îngerilor, m-a apucat de mâna dreapta, m-a ridicat si m-a dus acolo unde sunt toate tainele îndurarii, si mi-a aratat tainele dreptatii, toate, si mi-a aratat toate tainele marginilor cerului, si toate zacatorile stelelor si ale tuturor luminilor, de unde se ridica ele în fata celor sfinti. Si duhul meu a fost ascuns, iar eu, Enoh, fost-am în cerul cerurilor si acolo am vazut, în miezul acelei lumini, ceva ca o casa zidita din lespezi de gheata, si printre bucatile de gheata erau vapai de foc viu. Si duhul meu a zarit un cerc ce înconjura cu foc casa aceea, de la cele patru colturi ale ei pâna la fluviile acelea de foc viu ce împrejmuiau casa. Si împrejurul ei erau Serafimii si Heruvimii si Ofanimii: acestia sunt cei pururi neadormiti ce vegheazatronul slavei. […]

“Si acum, fiule, eu ti-am dezvaluit totul, si legea tuturor stelelor din ceruri s-a încheiat.” El mi-a aratat asadar, pentru fiecare zi, toate legile, si pentru toate vremile ce îsi pun în lucrare puterea, si pentru anul întreg, si pentru sfârsitul lui, si pentru rânduiala tuturor lunilor si tuturor saptamînilor; si descresterea lunii care se face prin poarta a sasea, caci prin aceasta a sasea poarta se desavârseste lumina si prin ea este începutul descresterii. […] Si mi-a aratat ca [luna] zaboveste fata de soare, dupa legile stelelor, la cinci zile într-un rastimp fara gres, si cînd s-a desavârsit locul pe care îl vezi. Acestea sunt vedenia si chipul oricarei lumini ce mi le-a aratat Uriel, marele înger care era calauza acestora.

În zilele acelea Uriel, îngerul, mi-a grait si a zis: “Iata ca ti-am aratat tie, Enoh, totul si toate ti le-am dezvaluit, ca tu sa vezi soarele acesta si luna aceastasi pe cei ce calauzesc stelele din ceruri, si pe aceia care le fac sa se roteasca, lucrarea lor si vremea si ridicarea lor. În zilele celor pacatosi anii se vor scurta si samânta lorle va zabovi în tarinasi pe câmpurile lor; si toata lucrarea de pe pamânt se va schimba si nu se va ivi la vremea ei, ci ploaia va fi oprita si cerul se va curma. Si în vremea aceea roadele pamântului vor întârzia si nu vor creste în timpul lor, si rodirea pomilor va înceta. Si luna îsi va schimba legea ei si nu se va mai ivi la vreme. Si în zilele acelea se va ivi în cer si va sosi stârpiciuneape înaltimea unui mare car la apus; si ea va straluci grozav, mai presus de legea lumii. Si mult rataci-se-vor cârmuitorii de stele ale rânduielii, si acestia îsi vor schimba caile si lucrarea lor si nu vor sosi în timpurile ce le-au fost harazite. Si toate legile stelelor vor fi zavorâte pentru cei ce au pacatuit. Si gândurile celor care traiesc pe pamânt se vor rataciîntru acestea, iar ei se vor abate din toate caile lor si vor cadea în greseala si vor privi stelele ca pe niste dumnezei…”